Cap.2 – O zi din viata unui diavol

In fata mea se zareste o prapastie, care creste in fiecare clipa tot mai mult, parca vrand sa ma inghita cu totul. In mod normal, oamenii ar incerca sa fuga, sa se indeparteze cat mai mult de ea, insa in situatia data nu ar fi o solutie. Chiar daca ai fugi cat de tare ai putea, intunericul te-ar urma si te-ar inghiti, asa ca, decat sa amani inevitabilul mai bine sari direct in gol.

Lumina puternica parca vrea sa ma orbeasca inca de cand am deschis ochii. Camera nu mi se parea cunoscuta, dandu-mi seama de locul in care ma aflam doar dupa ce-mi rotisem privirea de cateva ori in jurul meu. Aparatele la care eram conectat si asistenta de langa mine simbolizau faptul ca intr-adevar eram intr-un spital.

- Bun, te-ai trezit, rostise asistenta, privindu-ma voioasa. Vazand ca eram confuz a venit cu o explicatie suplimentara. Ai fost implicat intr-un accident de motocicleta, insa ai scapat cu o mica contuzie.

Dupa cuvintele ei totul avea sens, prapastia, lumina, intunericul, toate. Imi aminteam totul. Mergeam cu motocicleta cu viteza mare, vrand sa uit de problemele mele, insa ele ramaneau tot acolo. Am luat o curba, iar in momentul urmator o masina se indrepta spre mine, vrand sa ma faca sa dispar, sau sa am cateva rani ceva mai grave. Si totusi, spre neputinta soferului, m-am ridicat in picioare pe fiara neagra sarind pe capota masinii sale, alunecand insa si cazand pe sosea. Asta e tot ce-mi mai aminteam, avand bineinteles noroc ca aveam casca pusa.

Dupa ce asistenta a iesit din salon, mi-am scos firele aparatelor si m-am ridicat in picioare, mergand spre sifonier. Mi-am luat hainele si le-am imbracat, iesind apoi pe usa. Tipa de mai devreme s-a postat in fata mea, elipsandu-ne amandoi in ochii verzi ai celuilalt. Voia sa ma opreasca in a parasi incaperea, insa nu avea cum. Privirea mea rece ii dadea de inteles asta. S-a dat intr-o parte, parul lung si roscat unduinsu-se dupa ea. Am pasit pe usa, nepasandu-mi de neputinta ei, mergand direct la chiseu pentru a-mi semna propria externare.

Dupa aproximativ o ora am ajuns acasa. Ca de obicei, nu era nimeni inafara de batranul majordom, Greg si bucatareasca, Mary. Lucrau pentru parintii mei de mult timp, ei fiindu-mi alaturi mai mult decat cei carora le spuneam “mama” si “tata”. Si totusi, nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de indiferenta si raceala cu care ma tratau cei doi care se presupunea ca ma iubesc.  Din punctul meu de vedere eram orfan, chiar daca Dimitri si Jennifer traiau.

        Am urcat in camera, mergand direct la baie. Am facut un dus revigorant, mi-am ales alte haine si am iesit din casa. M-am indreptat spre garaj, urcandu-ma pe o alta bestie neagra, punandu-mi casca pe cap. Am iesit din curte, provocand zgomot in urma mea, avand ca destinatie clubul “Angels of Heaven”, din minunatul oras in care locuiam. Si asa incepe o noapte din viata diavolului numit Alexander Crane.

Cap1. Cuvinte naspuse.

“De ce nu vreau sa-mi aduc aminte?” ma intreb mereu. In fiecare zi ma tot intreb de ce nu vreau sa imi aduc aminte de momentele trecutului meu. Doare mai tare cand vreau sa nu ma mai gandesc, dar totul revine ca un film ce ruleaza ca la cinema in fata ochiilor mei. Mereu visez departe, dar cand ma privesc in oglinda, visele se evapora ca un nor de fum. Acesti ochi caprui, sticlosi si reci ma fac sa cred ca in mine exista un demon ce niciodata nu va disparea.

Oftez lung si ridic capul de pe marginea ghiuvetei de sticla, privind atent in oglinda din fata mea. Aceeasi ochi caprui ciocolatii, mari si luminosi, dar pierduti undeva departe, acelasi par lung, castaniu si moale, acelasi corp frumos conturat, dar niciodata nu va fi aceasi fata. Am saptesprezece ani. O varsta la care ar trebui sa fiu fericita, o varsta la care parintii ar trebui sa se ingrijoeasca de mine, sa ma trimita la scoala si sa-mi realizeze un viitor. Varsta la care oricine are nevoie de sustinere. Nu si personalitatile mele. Eu nu am avut si nu o sa am nevoie de sustinere niciodata. Asta mi-am zis mereu in gand. Nu realizez deloc daca am mintit sau nu, dar psihicul meu deloc stabil ma face cateodata sa gandesc cumva in ceata, cumva intr-un spatiu departe de gandirea normala a omului. Poate se datoreaza cresterii fara iubirea parinteasca, sau durerii faptului ca parintii m-au abandonat undeva departe de la o varsta la care eram prea vulnerabila. Nu stiu si nu conteaza. Poate acum sunt libera, oarecum libera sa fac ce-mi doresc.

-Tasha, e momentul sa-ti faci numarul.

Desi am spus ca sunt libera, cred ca am mintit. Nu sunt asa de libera precum par sa fiu. Lucrez la un club luxos de noapte. Si mi-ar placea sa va zic ca am o meserie frumoasa gen ospatarita, chelnerita sau altele, insa adevarul este altul. Meseria mea e una dintre cele mai injositoare, dar ca sa pot traii sunt nevoita sa o fac. Lucrez ca animatoare in clubul “Angels of Heaven”, din marele Las Vegas. Un oras foarte mare si populat, insa ce noaptea se transforma intr-un camp de razboi.

Ies pe usa de lemn a cabinei de schimb si ma duc cu pasi inceti catre intrarea clubului de unde muzica rasuna extrem de tare. Intru si inaintez prin multime, calcand apasat pe tocurile inalte, dar elegante, catre micul “ring” unde aveam sa-mi petrec cateva ore obositoare, acompaniata atat de muzica, cat si de privirile doritoare ale barbatilor pe jumatate beti. Afacere frumoasa, pot spune, pentru patronul clubului, ce de cand sunt aici si-a dublat vanzarile si afacerile i-au crescut considerabil. Are impresia mereu ca sunt ingerul trimis de Dumnezeu sa il salvez. Cateodata, rad gandindu-ma la asta.

Si asa incepe o noapte lunga pentru Natasha Saviour. O noapte in care nu am sa fac decat sa dansez lasciv pe langa o bara de metal stralucitoare, iar in tot acest timp toata lumea se va uita la mine si va uita sa mai plece din acest club. Nu-mi placee ideea, dar vorba asta este sfanta “Nevoia te invata”.               

Prefata

Doua vieti diferite, dar totusi asemanatoare din diferite puncte de vedere, doua destine invaluite in mister, santaj, bani, suferinta si dragoste. Pe de-o parte se afla viata de animatoare intr-un club a unei fete orfane, trecute prin multe chinuri de-a lungul vietii, iar pe cealalta se afla trairile unui tanar bogat, care intodeauna a avut parte de ce-si dorea, cu exceptia iubirii parintesti.

Ce se intampla cand soarta ii pune fata-n fata? Cand el ii salveaza viata si scapa un lucru important care ajunge in mainile ei? Dar, si mai important, ce se intampla cand printr-un joc al destinului cei doi ajung sa locuiasca in aceasi casa timp de nouazeci si noua de zile, ambii avand un caracter exploziv?

Intamplarile la care cei doi vor fi supusi nu vor fi usoare, insa cu putina rabdare vor trece peste ele si vor ajunge la ceea ce este cel mai important : sa gaseasca o persoana in care sa aiba incredere.

Hello ;x

Heya there ;x
Noi, eu si colaboratoarea mea, suntem doua persoane plictisite, cu multa imaginatie si care vor sa va aduca in minunata lumea a unei povesti sucite de dragoste dintre ... o fata si un baiat ;p Ca sa aflati mai multe despre aceasta poveste va trebui sa parcurgeti impreuna cu noi prin fiecare capitol, simtind tot ceea ce se intampla in sufletele personajelor.

So, acestea fiind spuse, va uram lectura placuta ;x

Zbye and see ya later ;x